DISPARE ȚĂRANUL ROMÂN! DISPARE FERMIERUL MIC!

ȚĂRANUL ROMÂN, FĂRĂ BANI ȘI FĂRĂ ȘANSE.  În ultimii 10 ani au trecut în istorie peste 3,1 milioane de ferme țărănești. Au mai rămas în sistem cca. 900 000 de ferme, spune profesorul Avram Fițiu, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca. Țăranul român supraviețuiește greu, nu există strategii pentru salvarea lui, iar subvențiile mari sunt absorbite de fermele de dimensiuni medii și mari.

Avem ultima civilizație rurală din Europa și, în loc să o protejăm modernizând-o, o lăsăm să moară de foame, a spus Vasile Dâncu, fostul vicepremier al României. Anul trecut, din subvențiile care li s-ar fi cuvenit țăranilor români s-au pierdut 800 de milioane de euro. Banii din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) nu s-au împărțit, așa că i-am returnat Comisiei Europene. În condițiile în care țăranul român se zbate pentru supraviețuire, nouă ne-a dat mâna să renunțăm la o sumă uriașă.

Pentru salvarea satului românesc nu există nicio strategie. Din cei aproximativ 940.000 de fermieri care cer anual subvenții de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), cei mai mulți sunt fermieri mici, țărani cu ferme de familie, care lucrează până la 5 hectare sau care au în proprietate 4-5 capete de bovine. Politica Agricolă Comună (PAC) nu este îndreptată spre sprijinirea țăranului român. Schemele de plată sunt gândite pentru ferme de dimensiuni medii. Țăranii noștri nu conștientizează la acest moment că singurul ajutor de care se bucură și cei care au doar trei vaci în bătătură va dispărea.

Ne referim la ajutorul național tranzitoriu. Este schema de plată acordată de la bugetul de stat, dar a cărei valoare scade în fiecare an. Așa e înțelegerea cu Uniunea Europeană. De câte ori anunțăm cuantumul acestei scheme, fermierul mic autohton ne scrie plin de furie: hoții ne-au tăiat din bani! Nu v-a tăiat nimeni din bani, oameni buni, această subvenție va scădea până la dispariție. Și atunci, țăranul care are trei vaci nu va mai beneficia de niciun ajutor financiar.

Subvențiile cu un cuantum mare, sprijinul cuplat, sunt direcționate spre dezvoltarea fermelor medii. Asta înseamnă că ferma țăranului trebuie să numere minim 10 capete de bovine, respectiv minim 5 capete de bovine în zona montană ca să poată beneficia de aceste subvenții. Am luat acest exemplu al sprijinului cuplat din zootehnie pentru că este cel mai sugestiv.

Subvenția pe suprafață rămâne și pentru țăranul care muncește 2 hectare de pământ, dar valoarea ei este mult mai mică decât cea încasată de un fermier mediu care muncește de la 5 ha de teren în sus. De ce este mult mai mică? Și pentru simplul motiv că plata redistributivă are un cuantum mult mai mare la suprafețele care depășesc 5 ha. Dacă până la 5 ha e 5 euro/ha, peste 5 ha până la 30 ha inclusiv ajunge la aproape 49 euro/ha. Este cuantumul pentru 2016. O schemă de plată creată de Comisia Europeană tocmai pentru comasarea suprafețelor agricole.

Nu mai e un secret pentru nimeni că pământul românesc e fărămițat. Coagularea lui a mai dus la apariția unei alte scheme de plată. Submăsura 6.5 schema pentru micii fermieri din PNDR 2020 le acordă sprijin financiar de maxim 1.500 euro/an țăranilor care-și vând sau își arendează  suprafețele mici de terenuri agricole. Cu certitudine, multe parcele răzlețe, prin aplicarea acestei scheme, vor fi înghițite de fermele mari.

O statistică interesantă, demonstrează că 20.000 de fermieri mari români dețin o suprafață mai mare decât ar deține 2,8 milioane de fermieri mici, de țărani români.

Chiar și fără un sprijin financiar substanțial, de la stat sau de la Europa, țăranul nostru ar putea supraviețui dacă și-ar vinde produsele. Dar nici la acest capitol nu există vreo strategie.

Țăranul român a primit o lovitură mortală de la hipermarketuri, în 2007, când am intrat în UE. Complexul industrial a venit peste noi ca tancurile sovietice, a afirmat Vasile Dâncu referindu-se la efectele importurilor asupra produselor românești.

Țaranul român nu înțelege ce i se întâmplă, pentru că lucrurile se accelerează cu o viteză amețitoare pe care el nu o poate asimila. Pentru guvernanții de după 1990, dispariția fermei țărănești este o forma de progres deși în toată Uniunea Europeană ferma țărănească familială constituie fundamentul pentru alimentația europenilor, spune profesorul Avram Fițiu.

Țăranul român ajunge greu la fonduri europene. Birocrația care persistă pentru accesarea banilor pe diferite măsuri de finanțare din PNDR 2020 îl determină să se lase păgubaș. Ăsta e un motiv! Al doilea, țăranul român e sceptic, de un scepticism incurabil, de nevindecat. Mentalitatea în ce privește fondurile europene disponibile e următoarea: de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare. Ba mai mult, nu mă bag în așa ceva că poate trebuie să dau banii înapoi și dau de necazuri. Firește că la menținerea acestei mentalități contribuie din plin atitudinea funcționarilor Agenției de Finanțare a Investițiilor Rurale, care, de multe ori, descind la proiectele pe care le au în monitorizare de parcă ar purcede la anchetarea celor care au încasat fondurile nerambursabile.

Din același scepticism al țăranului român vine și refuzul lui de a se asocia în cooperative. Numai la auzul cuvântului cooperativă, pe țăranul român îl ia cu fiori pe șira spinării. Chiar dacă o cooperativă nu înseamnă un CAP. E o diferență uriașă între CAP-urile de altădată și cooperativele de astăzi. Și dacă sesizează această diferență, țăranul nostru stă pe gânduri dacă să se asocieze. De ce? Dacă îl fură cumva cooperativa.  Și atunci care e șansa de supraviețuire a țăranului român, a fermierului mic? 

sursa: http://www.agroinfo.ro/vegetal/dispare-taranul-roman-dispare-fermierul-mic

Discriminarea femeilor la locul de muncă: Cum o pot combate?

Discriminarea la locul de muncă le vizează în special pe femei, mai cu seamă pe cele care se pregătesc să devină mame sau se întorc din concediile de creștere a copilului. Tratamentul diferit și nedrept se manifestă în diverse moduri: salariatelor nu le sunt recunoscute drepturile, le sunt blocate căile spre promovare, sunt marginalizate sau presate să-și dea demisia pentru ca angajatorul să fie pus la adăpost de o eventuală sancțiune. Actele normative le pun acestor angajate la dispoziție niște mecanisme prin care să ceară ca discriminarea să înceteze, prin care să obțină sancționarea angajatorului, dar și despăgubiri.

În teorie, la locul de muncă, precum și în societate, în general, ar trebui să existe o egalitate de șanse între femei și bărbați, între persoanele de o culoare și cele de altă culoare, între cei de o etnie și cei de altă etnie ș.a.m.d. Categoric, idealul acesta rămâne doar atât: un ideal, la nivel pur teoretic. Cei mai mulți nici nu-și pun problema că sunt discriminați, pur și simplu acceptă lucrurile așa cum sunt.

“Cele mai frecvente cazuri de discriminare întâlnite în domeniul relațiilor de muncă sunt cele în care salariatele femei sunt cele discriminate. Discriminarea poate semnifica de la simple glume sau aluzii, la diferențe de salarizare, de poziție în ierarhia angajatorului, putând să meargă până la cazuri grave, respectiv de hărțuire morală sau chiar sexuală. Din păcate, în România există încă multe domenii în care se apreciază că femeia este inferioară bărbatului și astfel posibilitatea femeii de a activa în astfel de domenii devine o misiune dificilă. Exemplele clasice sunt cele din armată sau de ce nu, din transportul public, respectiv taximetrie”, ne spune Miruna Stănescu, avocată.

Cazul clasic de discriminare la locul de muncă este cel al femeii care a născut sau se pregătește să aibă un copil. Și deși există numeroase prevederi legislative care le interzic angajatorilor să le trateze discriminatoriu, ori prevederi care le impun anumite obligații, aceștia nu înțeleg întotdeauna să se conformeze. De curând, redacția noastră a tratat aceste subiecte într-un material referitor la interdicția de a concedia gravidele și pe cele aflate în concediul de maternitate și într-un material ce privește drepturile acestora la locul de muncă.

Sunt din ce în ce mai des întâlnite situațiile în care salariatele care se întorc din concediul de creștere și îngrijire a copilului sunt privite cu scepticism de către colegi și angajatori, care apreciază că acestea nu-și mai pot folosi potențialul profesional. Printr-un astfel de comportament discriminatoriu, angajatorul face presiuni asupra acesteia, încercând să o determine să fie ea cea care cedează și are inițiativa încetării raportului de muncă, astfel încât angajatorul să fie pus la adăpost de orice răspundere“, punctează avocata.

Ce soluții ne oferă legea?

Legislație pentru a reacționa la astfel de comportamente discriminatorii există: e vorba de Codul muncii, de Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Iar pe lângă acest cadru legislativ, există și instituții ale statului care au competență să investigheze și să soluționeze situațiile de discriminare la locul de muncă.

“Există posibilitatea ca salariata în cauză să formuleze o petiție scrisă adresată Inspecției Muncii, care are competența de a aplica măsuri care vizează respectarea egalității de șanse și tratament între femei și bărbați la locul de muncă. De asemenea, inspectorii pot sancționa contravențional angajatorul, atât cu avertisment, cât și cu o amendă contravențională care poate să ajungă până la 100.000 lei“, ne sfătuiește Miruna Stănescu.

“De asemenea, salariatele au la îndemână și formularea unei plângeri adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Plângerea adresată acestei instituții trebuie să fie motivată și însoțită inclusiv de dovezi. În fața acestei instituții se poate solicita inclusiv audierea unor martori care pot să confirme situația discriminatorie în care se află salariata”, mai precizează specialistul.

Concret, Consiliul poate să investigheze faptele respective și să ceară sau să dispună sancțiuni pentru faptele de discriminare, amenzile ajungând la 100.000 de lei, potrivit Legii nr. 202/2002. În plus, este considerată discriminatorie măsura concedierii unei persoane care a făcut o sesizare împotriva angajatorului pentru discriminare la una dintre aceste autorități, după cum stabilește legea.

Se pot solicita inclusiv despăgubiri

În măsura în care salariata dorește să obțină nu doar sancționarea sub formă de amendă a angajatorului, ci dorește să obțină și despăgubiri morale și/sau materiale, aceasta trebuie să se adreseze cu o acțiune instanței de judecată. Judecătorul este singurul care poate să dispună acordarea despăgubirilor morale și/sau materiale într-un caz de discriminare și tot el este cel care stabilește cuantumul acestor despăgubiri, în funcție de prejudiciul efectiv suferit de către salariată”, potrivit Mirunei Stănescu.

Totuși, trebuie avut în vedere faptul că termenul în care se poate face o astfel de solicitare în instanță este de trei ani de la momentul în care s-a produs discriminarea.

Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecată, pentru fapte care permit a se prezuma existenţa unei discriminări directe ori indirecte, care trebuie să dovedească neîncălcarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi“, potrivit Legii nr. 202/2002. Așadar, angajatorul este cel care trebuie să dovedească lipsa unei discriminări.

Concluzia este că împotriva discriminării trebuie să reacționăm. Nu neapărat direct în fața autorităților, ci încercând mai întâi o discuție la nivelul unității în care lucrăm. Dacă nu există înțelegere, atunci pârghiile pe care ni le oferă legea există și pretind a fi eficiente. În orice caz, discriminarea nu poate fi combătută cu acceptarea ei ca atare.
sursa: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_45071/Discriminarea-femeilor-la-locul-de-munc%C4%83-Cum-o-pot-combate.html

 

Exercițiu – cum să-ți declanșezi o stare de bine

România, cele mai multe cazuri de rujeolă din UE

Epidemia de rujeolă din România riscă să se extindă în toată Europa, avertizează Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor. În ultimul an, în ţara noastră s-au înregistrat peste 3 mii de cazuri de rujeolă, iar în ultima perioadă contaminarea a atins o cotă alarmantă. Sunt peste 1.000 de cazuri numai în ultimele două luni. Mulţi români nu par alarmaţi şi sunt hotărâţi să nu-şi vaccineze copiii. Aşa se face că în Timiş de exemplu 40 la sută dintre locuitori nu sunt imunizaţi.

16 români au murit în ultimul an răpuşi de rujeolă, conform datelor oficiale de la Institutul naţional de sănătate publică. Cele mai multe decese s-au înregistrat în vestul ţării. Chiar și așa, mulţi părinți refuză în continuare să-şi vaccineze copiii.

„Știți că este epidemie de rujeolă? Știu… știu. A făcut vaccinul? Nu l-a făcut, nu l-a făcut. Și când îl duceți să îl facă? Păi la medicul de familie, dar nu mi-a zis nimic deocamdată.”

„În momentul când și-au vaccinat copiii de fapt după acel moment au început copiii să fie mai bolnăvicioși.”

În Timiş, cifrele sutn îngrijorătoare, spun medicii. 40 la sută din locuitori nu sunt imunizați.

„În ultimii ani, din păcate nu s-au făcut aceste vaccinuri, foarte multă lume a refuzat vaccinul astfel încât la ora actuală, cel puțin în județul Timiș, numai 60% din persoane sunt imunizate”, explică Virgil Musta – purtătorul de cuvânt al Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” Timișoara.

Nici nu e de mirare spun specialiştii că s-a ajuns la epidemie.

„Până în momentul ăsta sunt 460 de cazuri luate în supraveghere asta însemnând internare, investigații în laborator și tot ceea ce presupune un caz care vine cu patologia respectivă și care trebuie supravegheat evident”, susține Dana Șpac – purtător de cuvânt DSP Timiș.

Medicii de familie spun că trebuie să lupte cu prejudecăţile părinţilor.

„Odată vaccinat, copilul care nu a făcut rujeolă, în cazul în care vine în contact cu unul cu rujeolă, forma de rujeaolă pe care o face va fi mult atenuată. Nu sunt studii care să demonstreze că după vaccinare fac autism copiii sau alte motive invocate de părinţi, că sunt substanţe toxice în vaccin”, precizează și doctor Claudia Iftode – medic de familie.

Experţii europeni atrag atenţia că epidemia din ţara noastră s-ar putea extinde şi în alte state. Specialiştii români îi contrazic.

„Extinderea epidemiei în alte state, aceasta depinde de situaţia acoperirii vaccinale în statele respective. Adică nu putem să imputăm României faptul că există persoane care sunt receptive la rujeolă în alte state din Uniunea Europeană”, adaugă Alexandru Rafila – președintele Societății Române de Microbiologie.

sursa: http://www.digi24.ro/regional/romania-cele-mai-multe-cazuri-de-rujeola-din-ue-684953

Limba engleză, studiată aproape la fel ca româna

Aproape toți elevii de gimnaziu din Timiș învață limba engleză, indiferent dacă merg la școală la oraș sau în localități din mediul rural. Este cea mai populară limbă străină studiată, urmată de franceză. Sunt concluziile celui mai recent raport Eurostat, care arată că România ocupă un loc fruntaş în topul țărilor europene dacă vorbim despre numărul de elevi care studiază cel puțin două limbi străine.

Toate dialogurile din timpul orei de engleză se poartă în această limbă, care nu mai este de mult străină pentru elevii de gimnaziu din Timișoara. Ei pot purta în orice moment o discuție în această limbă de circulație internațională. Şi se descurcă aproape la fel de bine ca în română.

El nu mănâncă multă ciocolată în fiecare zi, pentru că are mult zahăr și nu este foarte sănătoasă.”

Aproximativ 400 de profesori de limbă engleză predau în fiecare zi limba lui Shakespeare în școlile din județul Timiș.

„În orașe în general, nivelul de limbă este mult mai bun. În școlile din orașe copiii au acces la materiale. Fac foarte multă engleză cu ei. Nu zic că la sate sunt profesori slabi. Și acolo sunt profesori buni care depun foarte mult efort”, precizează Corina Marcu, profesor de limbă engleză la Liceul „J.L Calderon” Timișoara.

Ultimul raport Eurostat, valabil pentru anul 2015, plasează țara noastră pe locul al cincilea în Europa, după numărul de elevi de gimnaziu care învață cel puțin 2 limbi străine – aproape 93%. Pe primele 4 locuri sunt Luxemburg, Finlanda, Italia și Estonia. În 2013, România era pe ultimele locuri în acest top european.

„Acest raport arată faptul că la nivel de limba engleză lucrurile s-au îmbunătățit considerabil iar în ceea ce privește județul Timiș, o să-mi permit să spun că stăm foarte bine atâta timp cât anul trecut de exemplu, unul din elevii noștri a reprezentat România la concursul internațional de public speaking la Londra”, completează și Ramona Faur, inspectorul de limbă engleză al ISJ Timiș.

Engleza este cea mai utilizată limbă străină în România, iar acest lucru se vede și în cerințele angajatorilor. Nici nu o mai regăsim în anunţurile de angajare – se subînţelege faptul că este cunoscută.

„Avem o echipă cu membri din peste 3 continente și dialogăm în birou, în toate mailurile dintre noi, doar în limba engleză. Pe noi ne avantajează faptul că toată lumea vorbește limba engleză datorită clienților, clienții noștri fiind din toată lumea. Suntem obligați să discutăm cu ei doar în engleză”, explică Florin Cornianu, reprezentantul unei companii din Timișoara.

Potrivit aceluiași raport Eurostat, la polul opus sunt țări precum Austria sau Ungaria, unde mai putin de 10% dintre elevii de gimnaziu învață o limbă străină.

sursa: http://www.digi24.ro/regional/limba-engleza-studiata-aproape-la-fel-ca-romana-684938